Ce pierzi când ești doar angajat clasic

Știu pe cineva care este antrenor de fitness.

Asta înseamnă că are cunoștințe de pregătire fizică, nutriție, psihologia sportului și niște abilități evidente în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii care vin la cursurile sale.

Tipul în cauză lucrează pentru o companie importantă din industria aceasta și este apreciat de majoritatea clienților săi.

Scuză-mă, mereu fac erori în astfel de situații...

Mai corect spus, antrenorul în cauză este foarte apreciat de majoritatea clienților companiei pentru care lucrează.

Nu c-ar fi puțin lucru să fii apreciat de clienții angajatorului tău, doar că e corect să știi exact cui aparțin clienții cu care colaborezi, lucrezi etc.

El știe de altfel cui aparțin clienții aceștia, așa că intenționează să facă niște schimbări în viitorul apropiat.

Asta mai ales după ce a descoperit cu ajutorul propriei experiențe ce diferență este între a lucra pentru clienții angajatorului tău și a lucra pentru clienții tăi.

În plus, a mai descoperit câteva lucruri interesante.

De exemplu...

Salariul clasic este cel mai nesigur venit posibil

Pare exagerat să spui așa ceva, nu?

Vorba ceea, salariul îl primești lunar, la o dată fixă.

Cum să fie nesigur ceva atât de clar și de predictibil precum un salariu?

Simplu – salariul ți-l dă un angajator.

Unul.

Nu mai mulți, unul.

De ce tot repet cifra 1?

Pentru că în lumea afacerilor, 1 poate fi cea mai periculoasă cifră.

Dacă depinzi de un singur angajator, de un singur venit, de un singur om, de un singur produs, de un singur...

Automat ajungi să depinzi nu doar de ceea ce muncești tu, ci și de succesul general al angajatorului tău, de planurile acestuia, de felul în care acesta te privește.

Dacă cineva cu putere de decizie decide că tu nu meriți salariul în cauză, venitul tău aparent sigur dispare.

Un singur angajator, un singur om - nema salariu!

Salariul clasic este cel mai limitat venit al tău

Sigur, poți fi un angajat foarte, foarte bun și să-l determini pe angajator să țină cont de tine de parcă ai fi cel mai bun "asset" al companiei.

Ai observat?

Știu să folosesc termeni din limbajul corporatist aproape fără să fiu ironic.

Ei, în momentul în care ești cel mai bun asset al companiei care te angajează, poate ar trebui să te întrebi dacă nu cumva poți fi cel mai bun asset al propriei tale persoane.

Adică să te-ntrebi dacă nu cumva poți face pe cont propriu ceea ce faci deja pentru compania la care lucrezi.

Nu spun că asta e mereu posibil, dar, de multe ori, este.

Adică dacă ești bun sau foarte bun în meseria ta, ai putea să nu mai împarți rusește cu un angajator beneficiile muncii tale.

Apropo, a împărți rusește înseamnă că cel mare ia aproape tot, iar cel mic ia aproape tot ce rămâne după ce s-a îndestulat cel mare.

Dacă nu ești rus, compania pentru care lucrezi aproape sigur este.

Atenție însă, angajatorul nu face ceva imoral.

Nu te-a angajat cu forța, nu te ține cu forța.

Mai mult, compania este cea care își asumă riscurile legate de investiții, tu îți asumi doar riscul de-a-ți vinde timpul și cunoașterea în termenii deciși de angajator.

E simplu, nu?

Problema este că timpul tău are limite. Asta înseamnă că, de multe ori, și salariul tău este limitat de timpul acela pe care-l poți oferi angajatorului.

Nu mai vorbesc de situațiile în care deși timpul tău este super abuzat de angajator, salariul este unul doar parțial mulțumitor sau chiar mult sub ceea ce ți-ai dori și poate chiar ai merita.

Angajatorii nu știu să-ți creeze o imagine foarte bună

Sala la care lucrează tipul despre care-ți vorbesc are un site.

Pe site-ul respectiv, cei 7 antrenori angajați au un profil de prezentare.

Asta-i chiar fain! Cum să nu fie fain faptul că angajatorul face un efort de promovare a imaginii angajaților în ochii clienților?

În realitate, angajatorul face un lucru firesc pentru afacera sa – își promovează serviciile / produsele inclusiv prin simpla prezentare a oamenilor care vor interacționa cu clienții.

Cu cât aceștia sunt mai pregătiți, cu atât e mai probabil ca respectivii clienți să vină la sală.

E totuși o situație „win-win”, nu?

Este, doar că beneficiul pentru angajat este unul limitat de câteva aspecte, printre care:

• interesul sălii de-a face vedete din instructorii săi riscând astfel ca brandul instructorilor să devină important decât brandul sălii

• interesul sălii de-a face vedete din instructorii săi riscând astfel ca pretențiile acestora în ceea ce privește plata să crească în acord cu noul statut

• inteligența de marketing a angajatorului în cauză - nu toate companiile sunt istețe în astfel de domenii

Dacă ai șef, ai șef. Dacă n-ai șef, ești șef

Sper că e evident acest lucru.

Pentru antrenorul de fitness despre care-ți povestesc este în mod sigur ceva foarte clar.

A fost clar încă din momentul în care a descoperit că între ceea ce ar vrea el să predea la clasele de grup și ceea ce consideră managementul sălii necesar să fie predat există diferențe majore.

Uneori, angajatul are idei prostești, alteori, angajatorul este prost.

Se întâmplă.

Uneori, angajatul are idei bune, angajatorul știe că angajatul are idei bune, dar implementarea lor nu este profitabilă pentru angajator.

De exemplu, atât antrenorul de fitness, cât și managementul pot ști că orele intense de cardio aduc beneficii limitate începătorilor și pot fi chiar riscante pentru cei care ajung la cursurile respective fără deprinderi de bază, cu afecțiuni ale articulațiilor etc.

Totuși, oamenii cred prostește că dacă fac mult cardio vor slăbi.

Majoritatea habar n-au că importanța dietei când vine vorba de slăbit este uriașă.

Și dacă ei cred asta, dacă ei plătesc pentru asta, ce sală va piede timpul cu educarea lor?

Majoritatea nu o vor face.

În schimb, un antrenor de fitness corect cu meseria sa va face tot ce ține de el pentru ca elevii săi să obțină ceea ce-și doresc – un corp armonios, un psihic puternic, energie și toate celelalte beneficii ale unor antrenamente făcute cu cap.

Ca angajat poți avea multe libertăți. Nu însă și libertatea de-a pune în pericol rațiune pentru care compania angajatoare există – profitul.

Prin urmare, nu te aștepta să câștigi prea des dispute pe teme care afectează profitul angajatorului tău.

În schimb, când vinzi ceva pe cont propriu, poți să-ți faci oricâte probleme de conștiință dorești și să acționezi mereu cu moralitatea născută din tine, nu din excel-urile cu situațiile financiare ale altora.

A fi pe cont propriu înseamnă o grămadă de riscuri, dar și de satisfacții, inclusiv aceea de-a avea libertatea de-a te purta așa cum ești și așa cum alegi tu să fii.

Degeaba ești bun dacă online nu te știe nimeni

Antrenorul de fitness în cauză cunoaște un alt antrenor de fitness care are un statut special în ochii clienților săi.

Acum m-am exprimat corect, acel antrenor de fitness chiar are propriii clienți.

Știi care-i culmea?

Tipul pe care-l cunosc eu este mai bine pregătit decât tipul care are clienții săi, cursurile sale, seminariile sale, site-ul său, independența sa.

Antrenorul pe care-l știu eu are mai multă experiență, mai multe ore de instruire, mult mai multă carismă, mai mult din toate cele care construiesc un foarte bun specialist într-un anumit domeniu.

Totuși, tipul celălalt a făcut un lucru deștept - a început să scrie pe un site și să posteze filmulețe cu diverse exerciții.

Și-a făcut un blog.

De ce a făcut asta?

La un moment dat, a descoperit că în calitatea sa de angajat al unei săli de fitness poate interacționa cu un număr limitat de clienți.

Oamenii care veneau la sală puteau fi mulți, dar niciodată nu s-ar fi putut compara numeric cu oamenii care accesează online site-urile dedicate unor teme precum nutriția, pregătirea fizică, slăbit, dezvoltarea musculaturii.

Mai mult, așa cum știi deja, oamenii care veneau la sală plăteau abonamentul sălii, aceasta își trăgea rusește partea sa, iar ce rămânea oferea antrenorului sub formă de salariu sau mici bonusuri.

Prin urmare, acest antrenor de fitness a decis să schimbe ceva în ecuația vieții sale profesionale – a ales să-și construiască propria imagine cu ajutorul unui site (blog).

Adică a ales să scrie texte bazate pe cunoaștera sa în domeniul fitness-ului și să interacționeze astfel cu mai mulți oameni decât ar fi putut vreodată să interacționze în sala care-l angajase.

A ales să interacționeze prin intermediul site-ului său cu oamenii în orice moment al zilei doresc aceștia, fără ca el să fie prezent prin altceva decât prin textele și video-urile sale.

A început să colecteze adresele de email ale acestora și să-i transforme din simpli cititori ocazionali în abonați prin email care consumă zilnic ce are de oferit.

Într-un final, a ales să fie în ochii acestui număr imens de oameni un specialist în pregătire fizică, nutriție, autodezvoltare etc.

Treptat, a început să vândă cu ajutorul email marketing-ului diverse produse.

În special cărți care rezolvau diverse probleme ale celor care îi vizitau site-ul: slăbit, programe de exerciții, alimentație sănătoasă, chiar sfaturi legate de controlarea emoțiilor și alte chestiuni care se leagă tangențial de lumea fitness-ului.

Faptul c-a scris cărți și că a format o comunitate în jurul site-ului său l-a ajutat să-și crească statutul în ochii managerilor sălilor de fitness care nu-și mai permit să-l aibă ca angajat, dar fac eforturi punctuale de-a-l aduce pentru sesiuni speciale de antrenament.

Bineînțeles, astfel de sesiuni îi aduc bani mai mulți decât atunci când era un simplu angajat.

Apoi, noul statut îi permite să organizeze propriile cursuri și seminarii cu clienții pe care și-i atrage prin intermediul site-ului său. Merge în tot felul de locuri exotice pentru a preda yoga (deși nu asta e specializarea lui) și alte tehnici de antrenare a corpului și a minții.

Normal, veniturile sale în acest moment sunt în acord cu noul său statut și cu vânzările pe care le face pe cont propriu.

Nu mai depinde de un angajator.

De pinde de el însuși și de sistemul pe care l-a pus la punct să facă un singur lucru - să-i vândă cunoașterea online sub formă de cărți, seminarii, cursuri video, ședințe private etc.

Ce va face prietenul meu în continuare

Habar n-am ce va face cunoscutul meu care este antrenor de fitness.

Știu doar ce intenționează să facă după ce a văzut succesul celuilalt antrenor de fitness.

În primul rând, vrea să-și facă și el un site pe care să scrie și să arate astfel ce știe despre fitness, nutriție, psihologie în sport.

Site-ul respectiv îl va ajuta să-și construiască imaginea despre care vorbeam mai sus. Exact genul de imagine care poate fi foarte profitabilă dacă vrei să-ți vinzi produsele și serviciile.

Ce produse va avea?

Nu știu, totul depinde de ce va dori să scrie, ce va dori să filmeze, ce va dori să vândă.

Ce servicii va avea?

Nu știu, totul depinde de ce fel de clase vrea să țină, ce tehnici de pregătire vrea să implementeze.

Cât de profitabil va fi pentru el?

Nu știu, totul depinde de cât va munci pentru proiectul său și de cum va implementa ceea ce gândește în acest moment la nivel de simplu plan.

Ce știu însă absolut sigur este că dacă se va ține de treabă va reuși într-un mare stil.

Nu pentru că are cunoaștere sau carismă sau mai știu eu ce super calități.

Toate acestea îi pot fi de ajutor categoric, dar ceea ce îl poate ajuta extraordinar de mult este faptul că se va mișca în această direcție, că va scrie și își va demonstra astfel cunoașterea.

Dacă va scrie și va filma, va deveni specialist nu doar în ochii abonaților de la sala pentru care lucrează, ci în ochii oricui îi va citi textele.

Dacă va scrie și va filma, nu va vinde abonamente doar pentru sala pentru care lucrează acum, ci și bilete de acces la cursurile sale, la seminariile sale, la informațiile sale.

Va vinde accesul la propria sa cunoaștere, lucru care este posibil pentru oricine știe ceva suficient de valoros încât să aducă beneficii și altora.

PS: apropo, ghidul meu de email marketing îți arată exact cum să-ți vinzi produsele sau serviciile cu ajutorul email-urilor.